And all I loved, I loved alone.

Nu știu dacă îmi ești suflet pereche sau nu. Nu știu dacă suntem din aceeași stea sau nu. Dar știu că de când m-ai luat prima dată în brațe a dispărut orice tentativă de a mă mai simți singură. Singură pe lume. A nimănui. Am simțit că ceva s-a pus la loc. Nu știu dacă ți-am spus vreodată, dar am vrut ca Parisul să însemne ceva. Mi-am dorit să mă redescopăr și să mă regăsesc. Să mai pun o cărămidă la construcția mea. Să mai cresc puțin. Mai ales că era prima călătorie în care plecam singură. Fiindcă mi-am dorit să fiu singură. Fiindcă ai apărut când dădusem la o parte toți oamenii negativi și în care păstrasem doar persoanele alături de care puteam să cresc. Și nu conta că mai erau trei oameni. Aia trei făceau cât o armată. Am  vrut să mă regăsesc și să mă redescopăr. Și am făcut-o. În principal, datorită ție. Fiindcă am redescoperit iubirea din mine.

A doua zi, începând de la librărie, continuând cu plimbatul și vorbitul pe stradă și încheiandu-se cu momentul în care m-ai pupat pe frunte a fost.. Lumină și magie. Nu îmi amintesc străzile exact, dar îmi amintesc ce îmi spuneai cu ochii. Și cum vocea ta mi se părea cel mai liniștitor sunet. Dintotdeauna. Și încă mi se pare. Cu tine sunt eu. O eu mai calmă. Mai liniștită. Și mai împăcată.

M-ai întrebat când vine textul tău. Și ți-am spus că încă se coace. Pentru că în fiecare zi aș vrea să scriu ceva și în fiecare zi se schimbă datele problemei. Ți-am zis că fac printscreen-uri la toate chestiile drăguțe pe care le primesc sau care mă ating într-un fel sau în altul. La noi n-am făcut. Decât ca să le arăt oamenilor ălora de lângă mine câtă magie ai. Avem. Și ca să îmi spună cineva că nu-s nebună. Să mă ciupească și să-mi spună că e real. Nu am vrut să păstrez pentru totdeauna, într-o poză, toate lucrurile frumoase legate de tine. Toate lucrurile frumoase care te compun. Că nu simt că e nevoie. Că nu simt că ai să pleci. Sau că am să plec. Sau că o să am nevoie să îți scot ochii cu ele când vei greși și mă vei răni.

Nu știu de ce a trebuit să te găsesc în călătoria pe care am vrut să o fac singură. În care n-am primit pe nimeni. Poate fiindcă și călătoria asta, de acum, o facem singuri. Așa cum spunea Edgar Alan Poe – And all I loved, I loved alone.