O semideclarație

Te iubesc, te respect și te admir.  Te iubesc pentru cine ești, pentru cum ești și pentru câte m-ai învățat. Nu mi-ar ajunge o viață întreagă ca să îți pot mulțumi pentru cum m-ai făcut să redevin eu, doar fiind. Fără a-mi pretinde ceva, ci doar oferindu-mi. Atenție, respect, iubire, înțelegere. Pentru cum mă asculți și mă susții indiferent de ceea ce fac. Pentru cum mă înveți să privesc imaginea de ansamblu. Pentru cum m-ai reînvățat să dau iubire, nu doar să o simt. Pentru că sunt mai frumoasă de când tu ești. Pentru că mă iubesc pe mine mai mult. Cum aș putea să nu iubesc ceea ce tu iubești? Ți-aș face o nedreptate. Și știi cât de justițiară sunt..

Te respect pentru câte lucruri faci, pentru că, alături de tine, totul pare ușor, pentru că ești cel mai echilibrat și mai frumos bărbat pe care l-am cunoscut vreodată. Te respect pentru cum îți respecți părinții, prietenii și colegii. Pentru că m-ai învățat subtil ce înseamnă respectul, prin puterea exemplului. Întotdeauna am spus că vreau să fiu cu cineva superior mie, măcar pe alocuri. Ca să am ce învăța. Știi ce?! Când mă fac mare, vreau să fiu ca tine. Tu ești iubire și magie. Și suflet. Al meu.

Te admir. Pentru ce, cum și cât iubești. Pentru cum dai fără să ceri, dar și pentru cum primești, doar pentru că ești. Cu modestie, dar nu cu umilință. Te admir pentru cum te schimbi atunci când cânți, pentru câtă lumină emani, pentru că strălucești prin toți porii. Tu nu știi cât ești de minunat. Tu nu știi ce ai făcut de când ai apărut. Din nou, lângă tine sunt eu. O eu mai calmă, mai împăcată și mai liniștită. Și, mai ales, mai fericită.

Mulțumesc, atât.