Bali

Pentru mine, Bali nu înseamnă doar locul unde ne-am petrecut luna de miere, ci și o parte din Paradis. Și din Acasă al sufletului meu.

M-au impresionat căldura oamenilor, simplitatea și familiaritatea cu care erai tratat. M-am lovit de o lume săracă, dacă e să o compar cu Europa, dar mai bogată spiritual decât orice am văzut până acum. Lumea se împarte în alb și negru, în bine și rău. Iar oamenii ăștia cred incredibil de mult în Bine, însă fără a nega Răul, dimpotrivă. Pun ofrande atât pentru zeitățile pozitive, cât și pentru cele negative, astfel încât să nu supere pe nimeni. Iar asta cred că e cea mai pură formă a Armoniei. Nu negi nimic de-a lungul existenței tale, ci le lași pe toate să coexiste, în echilibru.

În Bali, am simțit liniște și comuniune cu natura. Întorcându-mă la simplitatea despre care vorbeam mai sus, am văzut Iubire și Armonie în cultivarea orezului, în hrănirea maimuțelor (care-s peste tot, echivalentul câinilor și pisicilor de la noi) și în rugăciune. Ei vorbesc despre zei cu simplitatea omului care înțelege că doar în tine însuți sălășluiește credința. Totodată, trebuie să spun că, în Bali, turismul este stil de viață. Fiecare hotel mare are propria școală de turism, prin care își învață angajații cum să trateze clienții. Aici am înțeles diferența dintre a fi umil si serviabil. Am povestit cu angajații resortului unde am fost cazați despre familiile lor, despre educația de care au parte până la o anumită vârstă, despre costuri și stil de viață.

Din punct de vedere economic, salariul mediu este de aproximativ 100 de dolari pe lună. Incredibil de mic comparativ cu Europa! Totuși, prețurile sunt pe măsură, însă nu și în resorturi, unde sunt la nivelul Europei (e normal, trebuie să trăiască și să scoată profit, din moment ce 80% dintre balinezi lucrează în industria turismului). Vă spun asta pentru a înțelege de ce bunătatea balinezilor m-a șocat. În resort, nu ți-e teamă că îți fură cineva lucrurile, pentru că nu își permit. Ar fi o rușine. Dar nici nu trebuie să îi tentezi, moral vorbind; ceea ce pentru noi poate fi un chilipir, pentru ei înseamnă supraviețuire.

Balinezii se bucură de orice, cu fericirea copilului care vede marea pentru prima dată. Un exemplu ar fi ghidul nostru, Emon, care era fascinat de cât de frumos miros șervețelele umede (alea cele mai ieftine) din Kaufland sau de cât de albă e pielea lui Evelin (la mine nu se pune, că sunt aproape la fel de colorată ca ei, dupa ce stau 2 zile la soare). Pentru mine, Bali a fost o lecție. Și este Acasă.

Îmi e dor de Bali cum îmi e dor de mirosul ierbii proaspăt cosite din copilărie, de florile de mușețel culese din curte și de înghețata de ciocolată pe care mi-o întindeam pe toată fața.

Când toate astea se vor termina, când vom avea iar șansa de a călători, vreau să merg o lună în Bali. Nici măcar nu o să mă mai plâng de căldura și de umiditate, promit!